Orasul Ramnicu Valcea este municipiu si resedinta judetului Valcea, fiind situat in partea central-sudica a Romaniei, in Subcarpatii Getici, la confluenta raului Olt cu paraul Olanesti.

Localitatea Ramnicu Valcea este delimitata in partea estica de Dealul Capela, in partea sudica de Dealul Troian, in nord de Dealul Cetatuia si la sud-vest de Dealul Petrisor. Ramnicu Valcea este situat la altitudinea medie de 240-265 m si se afla la o distanta de 15 km in aval de iesirea raului Olt din defileul de la Cozia.

Populatia municipiului atinge un numar de aproximativ 120.350 de locuitori, dintre care 98,35% romani, 1,25% rromi, 0,18% maghiari si 0,22% alte nationalitati. Din punct de vedere confesional majoritatea de 98,67% au religia ortodoxa, 0,42% dintre locuitori sunt romano-catolici, iar alte religii au un procent foarte mic.

Datorita pozitionarii sale la jumatatea distantei dintre Polul Nord si Ecuator, orasul Ramnicu Valcea dispune de o clima temperata continentala de deal, ce ofera cele mai favorabile si prielnice conditii pentru dezvoltarea vietii omenesti.

Prima mentiune documentara a orasului dateaza din data de 4 septembrie 1388 si este facuta de Mircea cel Batran care atesta intr-un hrisov aflarea sa in „orasul domniei...numit Ramnic”. O dovada a existentei lui Mircea cel Batran pe aceste teritoriu este reprezentata de ruinele curtii domnesti a marelui domnitor, aflate in partea centrala a orasului. Faptul ca orasul Ramnicu Valcea era un oras domnesc reiese si din documentele lui Mihai Viteazul si ale lui Matei Basarab.

Intre anii 1718-1739 Oltenia a fost ocupata de catre austrieci, inclusiv Ramnicul, care a fost incendiat si transformat intr-o fortareata de aparare.

Marele domn Constantin Brancoveanu l-a adus la Ramnicu Valcea in anul 1705 pe Antim Ivireanul, un mare topograf al vremii. Datorita lui Antim, orasul cunoaste o mare dezvoltare culturala, prin infiintarea unei tipografii. Au fost tiparite la Ramnic numeroase lucrari in limba romana de o mare importanta si valoare nationala.

La data de 19 iulie 1848, in parcul Zavoi din Ramnicu Valcea se canta pentru prima data „Desteapta-te, romane!”, cantec compus de Anton Pann pe versurile poemului apartinand lui Andrei Muresanu, „Un rasunet”.

Municipiul a cunoscut o mare dezvoltare economica, atat datorita existentei primelor fabrici de hartie si a tipografiilor, cat si construirii, la sfarsitul secolului al XIX-lea, unor fabrici de caramida, de teracota si tigla, fabrici de paste fainoase, numeroase ateliere de mestesuguri si multe mori destinate cerealelor.

Printre obiectivele de atractie turistica aflate in Ramnicu Valcea se numara:

Muzeul de Arta, ridicat in anul 1940 in stil eclectic de catre arhitectii V. Lupu si G. Simotta, a fost resedinta familiei Simian. Muzeul adaposteste un crucifix din epoca Renasterii germane de la sfarsitul secolului al XVI-lea, usile imparatesti ale Manastirii Govora (ce dateaza din anul 1497), obiecte de cult ortodox, numeroase icoane si picturi ale lui Patrascu, Balasa, Grigorescu si Tuculescu.

Casa Memoriala Anton Pann reprezinta o cladire de epoca foarte frumoasa in care se gaseste muzeul memorial ce cuprinde o expozitie de manuscrise, editii ale operelor lui Anton Pann, obiectele personale, fotografiile si mobilierul acestuia.

Complexul Muzeistic Gheorghe Magheru prezinta viata si intreaga activitate a generalului si omului politic Gheorghe Magheru (1802-1880). Aceasta personalitate a fost un fruntas in Revolutia din anul 1848.

Parcul Mircea cel Batran este construit pe locul vechii cetati in partea centrala a orasului. Se mai pot vedea si in zilele noastre zidurile cetatii care imprejmuiesc parcul, numit astfel in cinstea marelui voievod.