Manastirea Durau este situata in comuna Ceahlau, judetul Neamt. La 5 km distanta de acest lacas se afla cascada Duruitoarea, de unde ii vine si numele.

In jurul muntelui Ceahlau au existat numeroase schituri, dintre care unele au ars, iar altele au fost acoperite de avalanse. Cea care a scapat de prapad si a facut fata vremurilor a fost si este manastirea Durau. Inca de la 1600 s-a stiut despre un schit de la poalele Ceahlaului, ce era condus de nepoata lui Vasile Lupu, maica Mariana.

1779 este anul primei atestari documentare ale edificiului. Intre anii 1932-1835 a fost ridicata actuala biserica de catre cativa calugari de la manastirea Neamt si Secu. Sfintirea acestui asezamant a savarsit-o mitropolitul Veniamin Costachi, avand hramul Buna Vestire.

In 1853 s-a realizat pictura pridvorului bisericii, in ulei, de catre monahii Macarie, Pimen si Ghervasie. Pictorul Nicolae Tonitza si ucenicii sai au pictat restul bisericii, in tehnica encaustica, intre anii 1935-1937.

Catapeteasma sculptata in lemn de tei si poleita cu aur a fost pictata in Constantinopol. Din secolul al XVIII-lea exista Icoana mare, argintata a Maicii Domnului. Turnul clopotnita al manastirii  a fost construit in anul 1835 si adaposteste paraclisul cu hramul Schimbarea la Fata.

Vechile constructii ale bisericii cuprind si Casa Veniamin Costachi si vechea clopotnita din lemn.

In anul 1959, manastirea functiona ca biserica parohie , apoi ca schit de calugari, iar din 1991 a redevenit manastire de maici.

Alexandru Vlahuta despre manastirea Durau: “Urcam un tapsan intunecat de brazi si iesim in luminis, in larga faneata de la poalele Ceahlaului, la Schitul Durau. Toaca rasuna limpede in pacea cuprinsului. Soarele scapata spre asfintit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Suietele izvoarelor s-aud bolborosind ca niste glasuri pe sub pamant. Maret, fantastic se ridica-n fata noastra, ca un dom urias, Pionul – batranul rege al Carpatilor Moldovei.