La poalele dealului Cocosului din judetul Tulcea, intr-un loc singuratic imprejmuit de paduri de tei, se afla Manastirea Cocos. Se spune ca demult, de pe acest deal, s-ar fi auzit cantatul unui cocos si o bataie de toaca, motiv pentru care s-a dat denumirea Manastirii.

Splendoarea acestui loc i-a determinat pe trei calugari moldoveni Visarion, Gherontie si Isaia, care se intorceau de la Muntele Athos, sa ridice o manastire in acest loc. Primind incuviintarea administratiei locale musulmane, cei trei calugari au cumparat pamantul de la o localnica si au ridicat, din lut si nuiele, Manastirea Cocos, care in anul 1841 a fost recunoscuta de catre Imperiul Otoman ca centru religios pentru romanii din tinuturile dobrogene.

In anul 1853, langa manastirea din lut si nuiele, a inceput constructia unei biserici din piatra, sub supravegherea calugarului Hagi Ghita Poenaru .
Staretul Daniel construieste in anul 1870 chiliile din partea de vest si o clopotnita cu o inaltime de 30 de metri. Chiliile construite de cei trei calugari si cele construite de staretul Daniel, precum si cele doua biserici, dupa incercarile nereusite de consolidare, au fost demolate in anul 1910.

Sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu se incepe, la 1 septembrie 1911, constructia unei noi biserici, constructie ce se termina in anul 1913. A fost pictata de catre pictorul italian F. de Biasse intr-un mod neo-bizantin.

In urma unei ploi puternice din anul 1971, pe ulitele comunei Niculitel aflata la o distanta de circa 6 km de Manastirea Cocos, este descoperita o cripta in care se aflau moastele a patru sfinti mucenici: Zotic, Attal, Kamasie si Filip. Moastele celor patru sfinti au fost depuse la Manastirea Cocos in data de 17 ianuarie 1973. O multime de credinciosi vin sa se inchine la Sfintele Moaste in special in data de 4 iunie, data la care cei patru sfinti sunt celebrati.

La Sfanta Manastire Cocos se afla un muzeu cu o impresionanta colectie de carte veche, de icoane vechi si obiecte religioase.